BOT. Numele mai multor specii de plante erbacee otrăvitoare, din familia ranunculaceelor,
cu frunzele despicate, cu florile albastre, mai rar albe, purpurii sau galbene, care
cresc prin păduri și în regiunile de munte, al căror rizom se folosește în farmacologie
(Aconitum). V. oma g, mărul-lupulu i, mierea-ursulu i.
- 1844 Curier a. sexe, V, 359: Aconit, un fel de plantă veninoasă. [Vocabular]
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- <1879–1883> BRÂNDZĂ, P. Florei, 13: Aconit. – Pădurile umede și umbroase din regiunile subalpine. Omagul munților.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I, 22.
- 1910 BIANU, D. Săn., 12: Otrăvirea cu aconit are următoarele semne: înțepături în gură, strânsură în gât, căldură la furca peptului, la stomac, greață, vărsături, furnicături prin tot corpul, surzenie, tulburare în vedere (pupilele sau luminile lărgite), moleșeală foarte mare.
- 1949 LTR, I, 22: Aconitul – ca și preparatele sale (tinctură, extract) – este întrebuințat în medicină, având o acțiune sedativă, antinevralgică și antispasmodică.
- 1958 Farmacia, nr. 4, 370: Aconitul este și el supus unei macerații de lungă durată; coarnele de ren se înmoaie cu vin de orez, care conține până la 16% alcool, și după aceasta se taie în foițe subțiri, cornul de rinocer și cornul de oaie se pulverizează sub formă de praf fin.
- 1986 Șt. și tehn., nr. 10, 39: Citam și alte plante utilizate: cardamonul (calmant al durerilor de splină), tamarindul (laxativ), usturoiul, muștarul (revulsive), aconitul (analgezic) etc.
- 2022 Magazin, nr. 20, 9: Simbol al vigilenței, Cerberul este un câine monstruos din mitologia greacă. … Se credea că din saliva sa otrăvitoare a apărut planta toxică numita aconit sau omeag.
Încă 10 citate
– Din fr. aconit.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1929/1930 Enc. Minerva, 18; 1937 Enc. Agr., I, 45; 1975 DEX; 2015 Form. Cuv., IV, 438; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
