Înv.
1.
(Uneori întărit prin „tot”, cu referire la un text) În același loc menționat anterior.
- <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 185: Cătră păcătoși câtă mare <e> mila lu Dumnezeu. La Nedele 17. Păcătosul nu se poate turna până nu-l trage Dumnezeu. Acoloș.
- <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 040: Așijderea dintr-altă poveste a lui Bonfin, tot acoloși puțin mai gios, poate să fie mutat basna numele apii Visla cu Siretiul.
Încă un citat
2.
Acolo (1).
- 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., 324: Românii cei preste Dunăre și astăzi țin de beserică, împreună cu slovele, limba cea grecească; singuri aceia dintră dânșii negoțitori, carii lăcuesc la Peșta, au în beserică limba românească și acoloși au și shoală românească.
- 1837 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 94. Efrem, îmblând au să țipe pe Țârlea din Tiuș, au batăr să se facă popă acoloș lângă dânsul, mult au învrăjbit pe oameni asupra parohului.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1982 Viața rom. (R. US), nr. 5, 61: În fața Universității așteaptă mereu cei care și-au dat întâlnire acolo-șa.
- 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 51: Acolo-șa, în ostrovul acela, socoteau grecii că merg după moarte toți vitejii și-nțelepții lor, să șază-n tihnă veșnică.
- 1999 în DGDS, 282: Ce-a rămas acolo, a rămas în apa aia, a rămas codleal-aia, cum să zice, acolo-șa, codlială.
Încă 5 citate
– Accentuat și: acolóși (1913 DA, I1).
– Scris și: acolo-șa
– Var.: înv. acoloș adv.
– Acolo + și.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1961 ROSETTI – CAZACU – ONU, Ist. Lb. Liter., I, 312; 1970 Form. Cuv., I, 219; 1989 I. DIACONESCU, Probl. Sintaxă, 107; 2023 DELR2 s. v. acolo (delr.lingv.ro).
