1.
MED., BIOCHIM. Însușirea de a fi acidofil (1); oxifilie.
- 1914 Viața Rom. (R.), nr. 7–9, 81: Chromatina celulelor nervoase de talie mare dobândește … unele modificări, care constă într-un oarecare grad de acidofilie limitată.
- 1936 Arh. Vet., 7: Deasupra acestor mase se află un rând de nuclei, regulat așezați; iar deasupra acestora stratul de firișoare cu aceleași caractere morfologice, – din punct de vedere al colorării, însă par a vira către acidofilie.
- 1951 St. Cerc. Șt., II, 344: Nucleii prezintă modificări ale afinității tinctoriale, cu o tendință accentuată la acidofilie.
Încă 2 citate
2.
BOT. Însușirea de a fi acidofil (2).
- 1960 Rev. Păd., nr. 9, 569: Aceste plante au caractere ecologice specifice: tip particular xeronorfic, calcofobie, acidofilie.
- 1969 St. Cerc. Biol. – Biol. Vegetală, nr. 5, 335: Fitoecologii admit că reacția chimică a solului influențează procesele vitale, răspândirea și gruparea plantelor. Această dependență a fost denumită acidofilie în cazul în care solul este acid și alcalinofilie când solul este alcalin; între aceste două stări de reacție chimică se interpune neutrofilia.
Încă un citat
– Din fr. acidophilie.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acid (delr.lingv.ro).
