GEOL., PALEONT.
1.
S. n. (Folosit și adjectival) Ultimul subetaj al paleoliticului inferior, caracterizat prin
unelte de silex așchiat pe două fețe, mai fin cioplite decât cele ale fazei anterioare; serie de straturi arheologice aparținând acestui subetaj.
- 1910 Viața rom. (R.), nr. 9, 374: Vârste preistorice... Acheulian, Chellean, Strepian.
- 1940 Rev. Istor., nr. 26–27, 240: Această descoperire are o deosebită importanță, deoarece existența acheuleanului în Ungaria, cât și în Cehoslovacia, este până în prezent tot atât de nesigură.
- 1957 LTR2, I, 55: Acheuleanul reprezintă faza mijlocie a Paleoliticului vechi și corespunde, în timp, aproximativ cu partea inferioară a interglaciarului II, constituind în clasificația arheologică etajul al doilea al Pleistocenului.
- 1960 Ist. României, I, 8: Abbevillianul este urmat de Acheulean (Saint-Acheul, localitate în Franța), care ia naștere în al doilea interglaciar.
- 1974 Natura, nr. 1–3, 20: În partea superioară a paleoliticului inferior, în acheulean, prelucrarea celor două instrumente (amigdaloid și limanda), s-a perfecționat.
Încă 4 citate
✦
Cultură aparținând acestui subetaj, reprezentată prin resturi arheologice și faunistice
caracteristice.
- 1908Natura, IV, 112: Descoperirea acestui schelet neandertaloid – al doilea după cel descoperit în 1856 la Neanderthal într-o vale între Düsseldorf și Elberfeld, în Prusia renană – e cu atât mai interesantă, cu cât în juru-i s-au găsit oseminte de mamifere mari, între altele de Bos primigenius și silexuri cioplite de tipurile Acheulean și Musterian.
- 1960 Probl. Antrop., V–VII, 268: Pe valea Dârjovului … s-a anunțat descoperirea pentru prima oară în … țara noastră de unelte de tip abbevillian și acheulean.
- 1962 DER, I, 17: Acheuleanul s-a dezvoltat aproximativ între anii 435 000 și 180 000 î.e.n.
- 1981 Studii, nr. 1, 11: Cercetările de la Markkleeberg de lângă Leipzig dovedesc prin prezența simultană a unor lamelare de tip elactonian și a unor toporașe de mână de tip levalloisian și acheulean că ne aflăm într-o zonă de contact între Europa de Răsărit, pe de o parte, Europa Centrală și Occidentală pe de altă parte.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 227: Au fost identificate următoarele terase: … terasa a patra, situată la o înălțime de 30 m, conține primele unelte în formă bifacială de tip chellean și acheulean.
Încă 4 citate
2.
Adj. Care aparține acheuleeanului (1); specific acheuleeanului; care se referă la acheuleean; de acheuleean.
- 1940 Rev. Istor., nr. 26–27, 240: În aceeași peșteră s-a descoperit și o lamă cu aspect târziu acheulean.
- 1951 St. Cerc. Ist. Veche, nr. 1–2, 29: Ca încadrare, unele dintre acestea, cum sunt cele de la București … și Capul Midia, aparțin Mousterianului, descoperirile din Transilvania având un caracter acheuleean destul de pronunțat.
- 1960 Ist. României, I, 8: Cultura acheuleană a toporașelor de mână bifacială … evoluează în timp.
- 1981 Studii, nr. 1, 10: În întreaga Europă de est și de sud-est, însă, paleoliticul inferior apare atestat prin descoperirile de caracter „acheulean”.
- 2013 D. Mitol. Rom., 129: Ghețarul de la Vârtop. Peșteră în Munții Bihorului (sat Casa de Piatră, com. Arieșeni, jud. Alba), adăpost geomorf locuit de omul preistoric (paleoliticul inferior, cultura acheuleană).
Încă 4 citate
– Pl.: acheuleeni, -e.
– Pronunțat: a-șö-le-ian.
– Scris și: înv. (după fr.) Acheuléen (1929/1930 Enc. Minerva, I, 17), (după engl.) acheulean.
– Var.: Acheulian s.n.
– Din fr. acheuléen, engl. acheulean.
Referințe bibliografice:
1966 DN2; 1993 D. Enc., I; 2009 DEN; 2012 DEX2 – 2012.
