ACÁSĂ adv.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACÁSĂ adv.
În sau spre casa în care locuiește cineva; la domiciliu cuiva.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 436: Întră elu în Capernaum, apropie-se cătră elu însu [su]tașul, rruga elu și grăiia: „Doamne, feciorul mieu dzace acasă slăbitu, iute chinuiaște”. Și grăi lui Isus: „Eu veni-voiu și vindeca-voiu elu”.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 153: Era Vitania aproape de Ierusalim ca doaospăzeace mile și mulți den iudei era veniți cătră Marta și Mariia să mângâe eale de fratele ei. E Marta când auzi că Isus vine, timpină el; Mariia ședea acasă.
  • <1560–1562> CORESI, Prav. 223: Și iară nu se cade popeei să poarte cumenecătura acasă sau într-alt loc, ce să o ia oamenii la besearecă să-i cumeneci.
  • <1580–1591> Codex Sturdz., 277: Și dzise Avram lui Isacu, fiiului său: „Du-te acasă și adu calulu să ducemu cestu oaspe cu noi!”
  • <1581–1582> Palia de la Orăștie, 56: Avraam și feciorul lui Izmail și tot fealiul partea bărbătească în casa lui, acasă născuți și den striini pre bani cumpărați, toți cu el împregiur tăiară-se.
  • 1635 DRH, A, XXIII, 274: Deci noi, vădzând cinstită cartea Mării Sale, lui Vodă, noi ne-am strâns cu mulți oameni buni și slugi domneșt(i) și am mărs la acel loc. Și am ședzut o dzi, toată dzua, și Lupul comisul au fost acas(ă) și n-au vrut să ias(ă) la noi.
  • 1646 Prav., 237: Cel ce va spune slugii sale să nu te întorci acasă, dacă nu voi vedea că ai făcut vreo ispravă nouă privitor la ocara ce ne-a făcut-o cutare, și el merge și-l va ucide, trebuie judecătorul să vadă ce fel de ocară a fost aceea ce le-a făcut-o și cui i-a făcut ocara, slugii sau stăpânului.
  • c. 1650 D. Val.-Lat.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 137: Nu mă chemareți pre mine Naomiia, ce mai vârtos Mara, că foarte tare m-au amărât Cel de tot Putearnic. Eu eram bogată când m-am fost dus, ce, iată, deșartă m-au adus Dumnezău acasă.
  • 1694 Doc. Buc. I, 120: Și locul este în lat den ulicioara Călinescului pre jumătate până în ulicioara despre partea noastră pre unde urdin acasă, iar pre jumătate, și în lung de jumătate de pod pănă în gardul casii meale.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1341: Așé să poartă împărații noștri cu varvarii, ca fétele céle ce acasă ședzind numai triaba furcii și a torsului caută.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, II, 45: După ce va merge dumnealui la țară, acasă, să-i de omului o vacă cu vițăl alăture și așa să rămâe împăcați și așăzați, atâta pentru casă cu heiurile ei, cât și pentru livada cu pomeții.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 232: S-au dus cu toții la Petriceico-Vodă și au început a se ruga lui Petriceico-Vodă să-i lasă pe acasă, să-ș ia fimeile și copiii, să-i dea în laturi, să nu-i ia tătarii.
  • 1785 Doc. Buc. I, 536: Care bani neaflându-mă eu acasă la București și aflându-mă afară la țară, am făcut voință între noi amândoi să meargă dumnealui [cu] zapisul mieu la București la soțiea mea și dându-i dumneaei banii toți dăplin în mâna soții mele, cu marturi care să vor iscăli.
  • 1793 ap. URECHIA, Ist. Rom., VI, 538: Ar fi mers Copcea la mai sus-numiții stăpânii oilor acasă la dânșii ca să ceară bani de oierit.
  • 1809 De lipsă cărtice, I, 154/20: Învățătoriu să îndatorească pruncii și la aceasta, ca cele ce s-au scris sau învățat și în beserică s-au cetit, și acasă din carte să le cetească.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 142: Oarecineva au cumpărat un papagaiu, l-au adus acasă și l-au pus întru o căletcă formoasă.
  • 1820 RACOCE, Chrest., I, 106/14: Osânditul ceru milă de la tiranul … să poată mearge acasă pe oareșcâtăva vreame.
  • 1825 LB.
  • 1835 NEGRUZZI, Amint., 35: Într-o zi, aflându-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga.
  • 1846 BĂLCESCU, Scrieri, 55: Ostașii[lor] … ce se trăgeau din slujbă, li se făcea cinste trimițându-se acasă cu escortă.
  • 1852 Cond. Pen., 38/17: Comandirii care-i vor slobozi pe cinurile de jos p-acasă cu soroc, fără deslegarea șefilor competenți, li se va ridica comanda.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 107: Aflăm uă persoană că este acasă, un amic la preamblare.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1886 GANE, Scrieri, 358: Eu, văzând că ițele se-ncurcă … m-am strecurat nebăgat în samă pe ușă, și m-am dus ca un om cuminte acasă, lăsându-mă cufundat în cugetări adânci.
  • 1887 HEM, I.
  • 1889 CREANGĂ, Pov., 276: Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 115: În aceeași seară, după un drum, care mi s-a părut cel mai lung, din câte făcusem în viață, soseam acasă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 42: Când ajunseră acasă, toți deteră năvală la coana Diamandula.
  • 1913 IORGA, Discursuri, 265: Din toate aceste dosare rezultă că [procuratorul] era autorizat de dl. Alexandru Sturdza; … a fost chiar la d-sa acasă, … a stat de vorbă cu d-sa două ore și i s-a zis: da, avem autorizație pentru aceasta.
  • 1931 SEBASTIAN, Pub., II, 306: De ce nu s-ar întoarce el acasă, de ce nu ar ierta, de ce n-ar încerca să reconstruiască existența de la capăt?
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 21: La o cotitură, domnul Solo a oprit birja medicului, a pus în mâna însoțitorului un bacșiș de tăcere, s-a dat jos și, cu o altă trăsură, s-a dus acasă.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 1 052: Acasă, el [Țugurlan] îl găsi apoi pe cumnatu-său Grigore Armeanca, care îl căutase și duminica trecută.
  • 1965 BĂNULESCU, Iarna, 55: Femeia s-a întors acasă și li s-a așezat viața din nou.
  • 1970 BACONSKY, Biserica, 169: Gravi și solemni, în ireproșabila lor ținută de seară, își vedeau de treburi în tăcere ignorându-mă și neadresându-mi decât sumarul lor salut pe care cred că-l rosteau chiar și în zilele când nu mă găseau acasă.
  • 1978 STĂNESCU, Epica Magna, 155: De ce am muta cu norii umbra pe care alergând copilul și-a lăsat-o acasă?
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 27: Dragă madam Delcă, N-ați mai venit pe la noi, v-așteptăm, dați telefon înainte, diminețile Muti este acasă.
  • 1992 BLANDIANA, Eu, 191: Acasă, în familie, în schimb, se desfășura celălalt registru, unde [românii] erau firești, unde uitau de constrângeri.
  • 2006 DGLR, V, 200: După două clase primare pregătite acasă (1899-1901) și două la Roman (1901–1903), [Cezar Petrescu] începe gimnaziul la Liceul Internat din Iași (1903-1904).

✧ (Precedat de prep. „de”, indică apartenența, proveniența sau punctul de plecare)
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 435: Cu rostul mieu ce-am zis la nevoaie Ț-voi aduce cu drag și cu voaie Jărtve de ars cu măduhă grasă Și tămâie, cu mieori de-acasă. Și cu tauri, vătui ț-voi aduce, Vin și pâine, unt și [cu] grâu dulce.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 136: Gătindu-se Vasilie Vodă de besearică, încă nime nu venise den boieri la curte, au mânecat să-și ia dzua bună, dându-i știre de acasă că-i ieste giupâneasa spre moarte, cu hârtiie scornită.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, II, 394: Și atunce, purcegând și Iurașco de acasă ca să vie la Iași, s-au greșit Apostol cu dânsu pe drum și, viind Iurașco la Eși, iar Anastasache au triimis pe Lefter, fiind atunce copil în casă, ca să e un cal lui Iurașco.
  • 1800 Doc. Bârl., II, 96: Care casă … neavând pe cini să puiu înnăuntru, au fost închisă; mahalagiii, după obiceiu lor, furând astăzi un lemn, mâine altul, fiind eu lipsit de acasă, când m-am trezit în anul trecut, după ce am venit de la Galați, am găsit numai costoroavile înșârate și 6 căpriori.
  • 1872 ALECSANDRI, Coresp., III, 83: Mărturisesc că neprimind de mai multe zile vești de-acasă, îmi inchipuisem că bietul Tuloi au murit și că mata nu aveai curagiul să mi-o spui pentru ca să nu mă mâhnești.
  • 1892 CARAGIALE, Nov., 22: Când a plecat de-acasă să meargă la București p-atâția ani în școli, mama lui – de treabă femee – l-a sărutat de-atâtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit căciula.
  • 1911 CARAGIALE, Proză, 1385: În vremea asta, nenorocitul Anselmo îi spusese nevestei că iar e silit să plece de-acasă pe mai multe zile, și, făcându-se că pornește, s-a-ntors pe furiș din drum și s-a ascuns într-o cămăruță, alăturea cu odaia Camiliei.
  • 1927 CIPRIAN, Omul cu mârțoaga, 29: Mă uit uneori când lipsești de acasă, mă uit și parcă tot nu-mi vine să cred.
  • 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 132: Toți au venit de-a-ndaratele, din Occident, ca niște țărani plecați de-acasă cu căciulă și întorși printre vitele, care nu i-au mai cunoscut și care au râs de ei … în frac, cu joben și cu mustățile oxigenate.
  • 1935 SADOVEANU, Frații Jderi, 55: După porunca de-acasă, la care se adăogea acum și a Domniei, Ionuț trebuia să se întoarcă chiar în acea zi la Timiș.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 20: Văzurăm cu mirare, și eu și surioara, că o bună parte din lucrurile noastre de-acasă se aflau în încăperea aceea ținută sub cheie: colo lampa cu picior, într-un ungher scrinul, dincolo mașina de cusut.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 161: La limba franceză (pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist) meditează acum două domnișoare de pension.
  • 1996 VIȘNIEC, Teatru, II, 490: Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă de pe când ascultam acele povești minunate… despre… călătorii prin ploaie … Ori de câte ori venea ploaia, fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă… încercam, încercam… să simt ceva…
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 261: E ușor de susținut că fiul plecat de-acasă e declanșatorul și axa întregii povești, dar e la fel de evident că, fără reacția recalcitrantă a fratelui mai mare, rămas „la țarină”, parabola își ratează sensul.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., 428: Ba iaste a creade, socotind firea lucrurilor, cumcă varvarii aceia, fiind vecini Dachiei, avea cruțare cătră țeara aceasta, pentru că totdeauna, … când se întâmpla de fugea de pe airea, bătuți și alungați, aci avea răpaos și hrană ca acasă.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 131: [Ieronim] se familiariza în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei.
  • 1920 REBREANU, Ion, 559: Am sosit în București noaptea și am tras la hotel. Vroiam să mă duc a doua zi la rudele care m-au poftit la Sângeorz să viu la dânșii ca acasă.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 145: A trebuit să treacă multă vreme până să înțeleg: îmi atrăgeam, cică, prea multe simpatii cu felul meu de a fi, cu toate că nu făceam nimic deosebit, îmi dădeam și eu seama că o recepție cu protocol înalt nu e o petrecere ca acasă, unde nu te vede nimeni.

✧ Înv. (Construit cu pron. pers. sau pron. refl.)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 48/2: Ia patul tău și te du acasă-ți.
  • 1646 Prav., 122: Muiarea, când nu se va pleca, nice va asculta de besearică, cându-i va dzice să margă dupä bărbatu-și, carele o ceare și o cheamă să vie acasă-ș să lăcuiască împreună, ... atunce bărbatul are putere să margă cu giudețul cel mirenesc să o ia și fără de voe ei, ce să dzice cu de-a sila.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 58/2: Părinții … se duseră acăsă-ș.
  • 1837 NEGRUZZI, Amint., 53: Toți alergară pe acasă cu părul zburlit, cu grija în suflet, cu groaza în inimă, gândind la scena ce văzuseră și temându-se să nu găsească asemene priveliști pe acasă-le.

✧ P. anal.
  • 1785 PIUARIU-MOLNAR, Ec. Stupilor, 98/6: [Albinele] nu sunt ca niște dobitoace ca să le poți mâna îndărăpt acasă.
✧ Loc. s. Cei de-acasă = rudele apropiate, familia; p. ext. conaționalii.
  • <1851–1852> HASDEU, Folc. Liter., 356: După ce l-a învățat că ce să zică, fata a plecat acasă ca să nu zăbovească mult și să priceapă cei de acasă că doară ea i-ar împlini toate lucrurile.
  • 1869 BARIȚIU, Scrieri, 328: Am publicat totodată de timpuriu prin autoritățile militare și prin ale comitatelor, ca țăranii să nu mai fie aruncați în prinsoare, pentru că prin aceasta cei de acasă se cuprind de frică, iar cei absenți se tem a se reîntoarce.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 179: Poruncitu-mi-a maica… Să mă duc la ea la cină. Eu maichii i-am poruncit… Să cine cu cei de-acasâ, Că pe mine nu mă lasă.
  • 1911 AGÂRBICEANU, Schițe, 503: Liberale, conservatoare, tot un drac, destul că-s din opoziție… scriau că guvernul prea se intere- sează de rumânii de peste hotare, iar cei de-acasă sau gem în mizerie, sau sunt desconsiderați, ori sunt lăsați pradă arendașilor.
  • 1930 ARGHEZI, Răspântii, 60: Și totuși e singura secundă de entuziasm pe care o încearcă sufletul recunoscător al recrutului, de când a pus pe el uniforma glorioasă a Statului prevăzător. Cei de-acasă au venit să-l vadă și i-au adus merinde, porția sărăcăcioasă a privațiunilor familiale, înfășurate într-un ziar veștejit.
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 398: Au venit câțiva de pe-acolo, dar nimeni nu-ți spune nimic, chiar dacă vreunul de-al tău a murit lângă el. Nu vrea să-i amărască pe cei de-acasă.
  • ante 1986 ELIADE, Mem., 180: Serile, în camerele de hotel modeste, ținute de anglo- indieni, sau pe unde eram găzduit, scriam sârguincios în Jurnal și alcătuiam lungi și patetice scrisori către cei de-acasă și către prietenii risipiți acum în atâtea orașe europene.
  • 1999 BLANDIANA, Eu, 348: M-au îngrozit întotdeauna colegii care, ajungând în străinătate, credeau că își fac un serviciu uluindu-i pe străini prin disprețul cu care vorbeau despre cei de acasă.
  • 2001 GOMA, Jurn., VIII, 108: Despărțindu-mă de Monici de prin 1993, nu am mai avut prilejul de a reevalua, de a ne, eventual, revizui părerile „dinainte de revoluție”. Ei, prin Europa liberă, în românește, se aflaseră în dialog permanent cu cei de-acasă, eu mă exprimasem doar în articole, dialoguri, colocvii, discuții cu ne-români, în presa occidentală.

✧ Loc. s. Cei șapte ani de acasă = educația primită în familie, până la vârsta școlară.
  • 1932 ARGHEZI, Tablete cron., II, 462: Ea [disciplina] răzvrătește în special copilul care doarme în grajd, pe dulap sau între rogojini. Însă copiii germani și englezi, cu cei șapte ani de acasă, pe care rușii din Rusia lui Dostoievski și Gorki i-au putut avea, nu vor înțelege argumentul emancipării la doisprezece ani și un soviet independent al nefericiților revoluționari ai acestei vârste.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Ana, 32: Nu voi fi tocmai eu, care m-am ridicat dintre țărani, atât de nedrept încât să nu recunosc că cei șapte ani de-acasă pot fi căpătați în orice familie cinstită, care trăiește după legile morale, fie că e vorba de plugar sau de meșteșugar.
  • 1969 M. H. SIMIONESCU, Dicț. Onomastic, 436: [Individul de la catedră] … ne convinse repede că am fost multă vreme niște infractori ordinari, că părinții noștri ne-au lăsat să ne jucăm pentru ca ei să-și poată vedea de treburile lor, dar că au procedat destul de rău și că asta se va constata îndată; ne îndemnă să renunțăm la toate obiceiurile proaste dobândite în cei șapte ani de-acasă.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1 075: În acest timp m-am împrietenit cu unul care pe urmă s-a îndepărtat de mine lăsându-mă deodată să descopăr că mulți dintre noi aveau de pe acum o gândire nenaturală, cu toate că de pildă nu s-ar fi putut spune că învățătura prea multă de carte ne-ar fi falsificat-o sau viața noastră din familie, complicată, ne- ar fi influențat-o în cei șapte ani de acasă.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 3, 42: După tata, îmi lipsesc cu desăvârșire spiritul, paciința și cei șapte ani de-acasă. Mama e mai concesivă: îmi lipsește numai legătura cu pământul.
  • 2006 Apostrof, nr. 10, 15: Intră în cei „șapte ani de-acasă” să nu spui totdeauna ce crezi cu-adevărat (că o prăjitură servită de-o mătușă ți se pare dezgustătoare, că o prietenă a familiei care se crede frumoasă ți se pare urâțenia pământului etc.).

✧ P. anal.
  • 1935 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., II, 118: Dacă cultura e, după spusa lui Paul Valéry, „ceea ce rămâne unui om, după ce a uitat totul”, Ion Creangă a fost un om cult, care a avut cu prisosință cei șapte ani de acasă (care nu se înlocuiesc) la temelia culturii.
✧ Loc. adv. Ca la el acasă = fără să respecte eticheta, fără să se formalizeze; în mod firesc.
  • 1892 CARAGIALE, Scrieri, 847: Orice impiegat superior sau inferior de la Culte, de la primărie, de la poliție, de la parchet șcl. are, când vrea, intrare la teatru ca la el acasă; toate gradele superioare sau inferioare de la comandamentul pieții, de la jandarmi șcl., asemenea.
  • 1934 A. HOLBAN, Schițe, 310: Și când întrevedem uneori ce va fi mai târziu, ne apucă pe toți groaza. Cine se va strecura, ca la el acasă, printre copacii cu care am crescut?
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 201: Alcătuindu-și o mască de ascultare întristată, Lucu nu se putu împiedica să constate: „Care va să zică, acest Puiu Leonte poseda o cheie a apartamentului sau cel puțin dreptul de a intra pe scara de din dos ca la el acasă.”
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, 393: „Prima dată m-a apucat o foame îngrozitoare pe câmp”, zise Papavă și se așeză pe pat, întinzându-și picioarele ca la el acasă și chiar dându-și pantofii jos…
  • 2001 GOMA, Jurn., VIII, 26: Rusul a impus, ca la el acasă, aceeași totală interdicție [scriitorilor].

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1993 SÎRBU, Adio, II, 203: Am zărit-o pe nevastă-mea: era veselă, măcina sau mesteca ceva. La masă era un bărbat străin, în cămașă albă, ca acasă la el. Juca table cu fiul meu, fetița mea chibița, cu toții păreau deosebit de luminoși și de fără griji.
✧ P. anal.
  • 1979 GANE, Scrieri, 354: [Bivolița] se așternuse pe odihnă, ca la dânsa acasă.
✧ Loc. adj. și adv. Ca la mama acasă = (care este) tradițional și de cea mai bună calitate; (care este) plăcut, confortabil.
  • 1930 BART, Îns., 461: Căpitanul Creangă, unicul fiu al marelui scriitor, a ieșit ofițer de marină, a trecut în arma geniului și a părăsit armata cu încrederea în sine că-i un geniu comercial. … Cine nu cunoștea pe vremuri celebrul lui restaurant „Ca la mama acasă”?
  • 1932 COCEA, Fecior de slugă, 184: Mă învârtesc. O să fie bine. Chiar dacă n-o fi ca mai înainte, ce vrei, dragul meu, la război nu e ca la mama acasă… La război, ca la război!… Râdea zgomotos și jovial.
  • 1934 A. VOINESCU, Jurn., 78: Casa dlui Iorga, în schimb, … o veche casă boierească! Stampe foarte frumoase, cărți, scoarțe românești, soare, soare, flori pretutindeni pe stelaje ca la mama acasă! Lumină, veselie, simplicitate, … o autenticitate în toate, semnul culturii veritabile, pe care trebuie s-o fi transmis și celor din juru-i.
  • 1973 MAZILU, Acești nebuni, 307: Sunt niște plăcinte grozav de gustoase, abia le-am scos din cuptor… CAMELIA (înfulecă o plăcintă): Sunt grozave! Ca la mama acasă… Ia și mănâncă și tu! Nu mai strânge bani la ciorap!
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 525: Pe Tudor îl interesa Dobrogea și pentru arta sa, dar și pentru istoria concentrată, presată acolo. … Un avanpost roman către lumea barbară. … – Să vedeți ce Carrara, ca la mama acasă.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 260: Dar tot mai bună ar fi fost o ciorbă de burtă, cu smântână, mujdei și puțin oțet, cum se făcea în provincie, așa, ca la mama acasă. Și n-aș fi refuzat nici niște cârnăciori prăjiți, crocanți, cu cartofi rumeni împrejur.

✧ Fig.
  • 1994 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 323: Decimarea fizică a elitelor din 1948–1955 împreună cu valurile succesive de exilări sau expulzări de la 1960, 1970 și după 1978 sunt două paranteze ca două menghine care au făcut ca minoritatea profund culturală și constructivă a României să se afle acum în strigătul de lebădă … ca la mama acasă.
✧ Expr. A nu-i fi (toți) boii acasă | Rar A nu-i fi (toate) caprele acasă = a nu se simți în apele sale, a nu avea chef, a fi indispus.
  • 1849 NEGRUZZI, Teatru, 143: DOMNICA: Ce strigi așa tare, parcă-i cineva surd. MIRON: Ia, cumătrul, nevastă, nu știu ce are; parcă nu i-s boii acasă. Vrea să-mi spuie ceva. Avem de vorbit.
  • 1871 SLAVICI, Teatru, 51: Tot supărată-i, sufletul meu, de un timp încoace… Nici nu mă mir. Suflet de om ca dăscălașul… Apoi nici la el nu-s toate caprele acasă… așa vorbea cu mine azi, cum vorbesc fetele cele mari înainte de credință.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 16: Lui Moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală și de-aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 225: Zmeul cum auzi, trimise de-1 chemă, că lui nu-i prea era bine. De câteva zile, găinea așa lâncezind. Nu-i era toți boii acasă, vezi bine, că puterea lui se afla acum în sânul fiului de împărat. Se îmbolnăvise.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 343: Era mereu nervos, fierbea neîntrerupt, și tulburarea lui o putea acoperi tot mai cu greu. Și Popescu, și ceilalți jucători băgară de samă că directorului nu i-s toți boii acasă.
  • 1920 REBREANU, Ion, 154: Bătrânul se zăpăci. [Lui Ion] i-e rușine că n-a venit înainte de proces, cum l-a îndemnat dânsul și cum ar fi fost bine, de poate nici nu pățea ce-a pățit. Se vede însă că Ion are ce are, că parcă nu-i sunt toți boii acasă.
  • 1943 Rev. Fundaț., nr. 2, 293: În seara asta de toamnă însă, nici lui Hâncu nu prea îi erau boii acasă. Poate unde vântul zgâlțâia prea dușmănos fereastra, îl ajunseră și pe el dorurile. Cine știe!
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 5, 47: Ileana-i ieși-nainte-n ogradă (pesemne că-l zărise pe geam), dar lui i se păru ceva schimbat la ea. Parcă nu-i erau toți boii acasă. Era ceva la ea care nu-i plăcea; prea zâmbea așa, nu știu cum, silit, parcă ascundea ceva.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 300: Că te-ai speriat, d-aia! Că-ți trece numa prostii pân minte! D-aia nu ți-s nici boii-acasă. Să-ți pui diseară un săculeț cu sare-ncălzită pe burtă, și-o sticlă de apă fiartă la picioare.

✧ Expr. Așa mai vii de-acasă | Acum mai vii de-acasă = se spune aprobativ cuiva care reușește să se facă înțeles, să-și precizeze punctul de vedere sau cuiva care revine asupra unei decizii și adoptă o atitudine rezonabilă, conciliantă.
  • 1850 ALECSANDRI, Nunta, 344: Așa mai vii de-acasă … dar să gioci cu noi.
  • 1863 ALECSANDRI, Rusaliile, 610: SUZANA (în parte): N-o înțăles?… Să-i vorbesc în limba lui … Ai priceput acum? GALUSCUS (cu mulțămire): Acu mai vii de- acasă, dar n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesci prea iute.
  • 1879 CARAGIALE, Noapte, 21: Ei! așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.
  • 1896 MILLO, Însurățeii, 315: Zoița (blândă): Bine… du-te! De ce nu-mi spuneai mai dinainte? Așa vezi, mai vii de-acasă. Dacă până într-un sfert de ceas vei veni, să știi că te iert și nu te dau afară…
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1911 Albina pop., nr. 40, 1 236: Negustorul îngrozit de întorsătura lucrurilor, alergă într-un suflet la boier, mai dădu vreo zece galbeni pe deasupra, și, cu chiu cu vai, aduse calul la doctor. – Ei, așa mai vii de-acasă, chirie dragă, poftim, i-ați piciul în primire.
  • 1923 SLAVICI, Pov., 109: Crăpând copacul la loviturile de secure, deodată începură să se verse din el bani, tot galbeni cu zimții neatinși, noi-nouți și sclipitori parcă ar fi ieșind chiar acum din tipar. – Așa mai vii de acasă! grăi Petrea mulțumit.
  • 1931 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 51: Și îndată observă transformarea radicală din fizionomia lui Ion Ozun, aprobând-o și bucurându-se ca de-o importantă victorie personală: – Ei bravos! Așa mai vii de acasă. Ți-am spus eu… Ce era claia aia? Plete, pălărie de bandit mexican și lavalieră, poartă azi numai poeții, pictorii și actorii ratați…
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 198: Apoi cred că în dulcele ce vine o să împlinim și noi porunca asta a lui Dumnezeu, bade Pavele. – Așa-mi mai vii de-acasă, fătul meu. Să te vedem la treabă, căci anii trec și nu așteaptă.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 311: Marxismul are o consecvență … atrăgătoare, recunosc… dar presupune o legătură obligatorie între gândire și o activitate revoluționară… – Și? întrebă Fănică Niculescu, zâmbind caracteristic și satisfăcut, de parc-ar fi spus: „Aha, acum mai vii de-acasă; începi să fii rezonabil”.
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 136: Tare ești de cap! Aia e moartă și, oricum, era o țărancă proastă. – Și asta e o boieroaică deșteaptă? – Păi vezi? Acuș mai vii de- acasă.

✧ (Construcție personală)
  • 1851 ALECSANDRI, Crai-Nou, 209: LEONAȘ: Draga mea Anicuță!… (Privind-o) Ian să te privesc în hainele aiste… Așa țărance mai vin de-acasă… să ai șepte sate pline.
  • 1863 ALECSANDRI, Rusaliile, 599: CATRINA: Noi? Nu mai înțălegem ce-o pățit oaminii noștri, că nu mai sunt ca mai-nainte veniți de-acasă. Spun lucruri de pe ceea lume.

✧ Expr. Nici acasă n-am de coasă | Nici acasă nu-i de coasă | Nici acasă nu-i aleasă = a nu se grăbi; a nu avea nicio treabă.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 15: Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! – Măi … că mare minune-i și asta!… dar nici acasă, n-am de coasă … ia să mai odihnesc oleacă aste bătrânețe!
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1899 ZANNE, Prov. Rom., III, 84: Nici acasă nu-i aleasă, arată o situație încurcată.
  • 1911 HOGAȘ, La Pângărați, 3: – Dacă-i vorba pe așijderea, măi Grigoriță, apoi să știi că trei zile și trei nopți nu ne mai urnim din Pângărați; ș-apoi vorba ceea, nici acasă nu-i de coasă.

✧ Expr. A-i veni cuiva boii acasă = a-i reveni buna dispoziție.
  • 1909 Luceafărul (R.), nr. 18, 401: A doua zi, mergând la vie, îl găsesc pe Vasile în pogon prășind de mama focului și râzând de la furca pieptului, de se scutură cămașa pe el de o zeflemea în socoteala vierului. – Ce-i, Vasile, iar ești flăcău, ți-au venit boii acasă, ai? – Dă, conașule, doar gospodar sunt odată, nu golan ca ăsta, răspunde Vasile.
✧ Expr. Înv., reg. A nu găsi pe mireasă acasă | A nu găsi pe fată acasă = a descoperi că mireasa nu este virgină.
  • 1931 CIAUȘANU, Gl. Vâlcea, 3.
✧ Expr. A-și strânge lioarba acasă v. lioarbă.
✧ Expr. A-i veni cuiva mintea acasă v. minte.
✧ Prov. O vrea mănoasă, lăptoasă și devreme acasă = se zice despre acela care caută o persoană, un lucru perfect, imposibil de găsit.
  • 1845 I. GOLESCU, Prov. Pilde, 12: O vei șî lânoasă șî lăptoasă șî cu coada groasă, să vie șî dăvreme acasă (să zice pentru cei ce caută muiere fără nici un cusur, lucru piste putință).
  • 1895 ZANNE, Prov. Rom., I, 570.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, II, 28: Lânoasă, și lăptoasă, și grasă, Să vie și devreme acasă.
  • 1872 BARONZI, Lb. Rom., 62: Și lânoasă și lăptoasă și să-ți vie și de cu seară acasă.

✧ Prov. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg | Înv. Socoteala d-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg | Înv. Socoteala de acasă nu se tocmește la toate = se spune despre o neconcordanță între așteptări și situația găsită la fața locului.
  • 1845 I. GOLESCU, Prov. Pilde, 229: Socoteala d-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg.
  • 1886 Epoca, nr. 186, 1: După toate acestea colectivitatea își freca mânele de satisfacțiune și-și zise că de acum încolo și-a dres borșul la Galați și că nimenea nu va mai îndrăzni se se încerce a-l strica. Socoteala de acasă însă nu se potrivi cu cea din târg.
  • 1900 ZANNE, Prov. Rom., IV, 603.
  • 1910 DOBROGEANU-GHEREA, Neoiob., 240: A fost chemată o comisie de 40 de inși, presupuși a fi cei mai cunoscători în materie …, pentru ca din discuție să iasă lumină, dar socoteala de acasă pesemne că nu se potrivește cu cea din târg, și în loc de lumină… au ieșit legile agrare de la 1907, poreclite socialiste!
  • 1919 LOVINESCU, În cumpăna vremei, 58: Iată care e mentalitatea Germaniei ce se prezintă acum învinsă la congresul de la Paris, după ce socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 6, 76: Dar până atunci va mai fi de luptă. Bandiții dacă au atacat, înseamnă că au strâns forțe … se sprijină pe ceva … Numai că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg… Până la urmă tot sfârșitul îi așteaptă…
  • 1983 STĂNESCU, Pub., 862: Știu că în urmă cu câțiva ani vă gândeați la o societate a oamenilor de artă „Eminescu”. – M-am gândit la multe în decursul anilor, numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu socoteala de la târg.
  • 1995 PLEȘU, Chipuri, 156: Domnul prim-ministru putea să spună o mie de alte lucruri mai firești, mai omenești, mai cinstite. Că stăm rău, că n-a găsit încă soluții potrivite pentru toate dramele țării, că, uneori, ca fiecare dintre noi, e depășit, că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, că s-a greșit, pe ici, pe colo.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 718: Și așé, socoteala de acasă cu cea din târg netocmindu-i-să la toate, de nu de bună voie, de nevoie îi căută a tăcea și alte lingușituri și chipuri de amestecături a scociorî să nevoi.
  • 1895 COȘBUC, Scrieri, 54: Mă împrietenisem în München cu un neamț tânăr, pictor. … Cuminte băiat; avea însă o dragoste a focului să discute necontenit teoriile artei. Lucrul acesta pe mine mă supăra. Teoriile sunt socoteala de acasă, iar producerea operelor de artă e socoteala din târg.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 241: După o vreme, iscoada se-ntoarce și strigă: „Fraților, suntem pierduți! …” He-he, așa și voi cu revoluția voastră. Una-i socoteala de-acasă, și alta e cea din târg.

✧ (Eliptic)
  • 1922 VIANU, Coresp., 75: Norocul este că orice eventuală scădere a mărcii (cauza care urcă prețurile) urcă în mod mecanic valoarea leului și menține astfel „socoteala de-acasă” care se face în lei.
  • 1938 ARGHEZI, Tablete cron., III, 366: Și ce răspândire pentru o pârlită de maculatură care deghiza într-un titlu falacios o afacere de slugoi girat. Volumul a fost scos, dar socoteala de-acasă a fost făcută prost.

✧ Prov. Cine umblă pe drum cu gândul acasă își pierde căciula în târg | Cel ce umblă pe drum cu gândul acasă, își pierde căciula în târg = se spune despre cineva care dacă nu este atent la realitate iese în pagubă.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 110: Cine umblă pe drum cu gândul acasă își pierde căciula în târg.
  • 1857 Rom. Glumeț, 44: Cel ce umblă pe drum cu gândul acasă, își pierde căciula în târg.

✦ P. ext. În ținuturile de origine, în locul natal, în sau către patrie.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 109: Slujitorii acii scoși, vădzind că altă ce să facă n-au, au fugit la gotthi, cu a cărora povățuire gotthii mare stricăciune în Misia făcând, de pradă încărcați s-au întors acasă cu pace.
  • 1773 DOSOFTEI, Psalt., 451: Ieșiia atunce tot omul să vază Pre-mpăratul nostru război ce lucrează. Când să-ntorce-acasă îi mergea nainte Boierii și curtea șiraguri tocmite.
  • 1821 AARON, Sofronim, 45/22: Numai cu cămașa din pustietate Întorsăi acasă la a mea cetate.
  • 1893 COȘBUC, Balade, 37: Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai! Dar oricum ești, ce-ți pasă!
  • 1934 AGÂRBICEANU, Schițe, IV, 339: Unii vorbesc despre năcazurile lor, despre satele din care-au venit, despre familiile lăsate acasă.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 25: Englezul … știe să facă … din ceea ce e viciu distrugător aiurea, virtute constructivă la el acasă.
  • 1981 RUSSU, Etnogen., 95: Daco-geții rămași acasă sub „jugul roman” timp de 17 decenii, romanizându-se în bună măsură … și-au păstrat oricum ființa etnic-socială și o parte din capitalul lingvistic.
  • 1989 D. Mitol., 14: Orice drumeț îi implora [zeiței] protecția pentru a se întoarce cu bine acasă.
  • 1993 BLANDIANA, Eu, 238: E un paradox că cei plecați de multe secole din Germania și reveniți de câțiva ani în Germania se consideră acasă în România.
  • 2014 BOIA, Balcic, 23: Partea cea mai originală o dădea, prin turci și tătari, nota orientală; când vor deveni, în sfârșit, mai sensibili la chemarea Orientului, românii nu vor trebui neapărat să călătorească prea departe: îl aveau și la ei acasă.

✧ Înv. (Construit cu pron. refl.)
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 304: Rușii aceasta foarte bucuroși priimind, … cu pace s-au întors acasă-și.
✦ P. ext. Loc, spațiu în care cineva se simte confortabil, degajat.
  • 1913 ARGHEZI, Pensula, 77: Domnul Petrașcu trebuie căutat sub paletă, acolo e acasă.
  • 1969 SORESCU, Teor. Sferelor, 87: Cu aceste observații preliminare, să studiem personajul la el acasă. De ce pereți se izbesc gândurile care-i vin, sub ce grinzi stă el atârnat ca liliacul și cu ce gheare se prinde de real.
  • 2000 BLANDIANA, Eu, 393: Mă simt bine, emoționată ca la un debut și cu senzația că mă întorc acasă, în viața mea adevărată, în mine insămi.

✧ (Substantivat)
  • 1981 NOICA, Devenirea, 99: Cu [Angst] nu ai un „acasă”, ca și cu celelalte dispoziții afective.
✧ P. anal.
  • 1982 BLANDIANA, Proiecte, 56: [Ciocănitoarea] era, ca și graurii, mult mai acasă decât mine.
✧ Fig.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 9, 81: Talentul romancierului [Augustin Buzura], puțin dispus a striga: destul! vreau acasă! vreau la căldurică! vreau la șabloanele mele dragi! … se vădește în „Vocile nopții” mai inflexibil, poate, decât în celelalte din plin needulcorate și ele cărți ale sale.

– Lat. ad casam sau a3 + casă.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1943 Dacoromania, X , 487; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. casă1 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar