Înv., reg. Cutiuță sau teacă în care se păstrează acele, ața și alte obiecte mărunte necesare
la cusut; pop. acăriță1.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 CIHAC, D. Et., I.
- 1887 HEM, I.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- <1930–1937> ALR, II/I, 5757/53, 64, 137, 250, 253, 260, 279, 284, 310, 353, 363, 414, 520.
Încă 6 citate
✧
Fig.
- 1925 Adevărul, nr. 2 635, 1: Militarul, în intelectuala lui acarniță plină cu ace a găsit unul și pentru cojocul acesta.
– Pl.: acarnițe.
– Ac + suf. -arniță.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1949 LTR, I; 1975 DEX; 1975 SCL, nr. 4, 3; 2023 DELR2 s. v. ac (delr.lingv.ro).
