Tranz. Înv., rar A accepta (2).
- 1827 TOMICI, Învăț. Tin., în Șc. Ardeleană (2018), IV, 715: Nici să te lăcomești pentru închinăciunile lui [oaspelui tău] ceale soțioase ca să te ajute în ceva sau să-ți dea ceva fără a ta lipsă; iară deacă singur el va pofti a-ți da, acțeptuluiește cu vrere bună.
- 1837 NICHIFOR, Prav. Comerț., 74/15: Cel ce dă Vecsel (Cambială) pă ordinu său sau cătră a treia persoană: ațeptantu nu este supus sup ștrafu văcsearehtului ca și nevrând să-l ațeptăluiască.
- 1837 NICHIFOR, Prav. Comerț., 78/7, 10: Iar dacă nu să va ațeptălui până la 4 ceasuri sara sau dacă debitoriu nu să poate afla în zioa aceia acasă … să ațeptăluiască vecselu, atunci cel ce are vecselu e datori îndată în zioa aceia.
Încă 2 citate
– Prez. ind.: acțeptuluiesc.
– Var.: înv., rar ațeptăluí (prez. ind.: ațeptăluiesc) vb. IV.
– Din magh. akceptál.
Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
