Înv.
1.
Transilv. Măsură de capacitate pentru lichide și cereale de 52 l, 54.3 l sau 56 l; recipient care are această capacitate; p. gener. bute. V. aco v, oc a, vadr ă.
- 1767 în An. Inst. Ist. Arheol., XXII, 315: De cumva domnul … cărșmăritul pe ceva iobagi ar vrea a bizui, acela iobagi pănă atuncea pănă va vinde vinul de obiciiască în săptămână slujbă să fie slobod și pe deasupra d[r]ept plată de la tăt acău patru bani de la domnu-său să i să plătească.
- 1825 LB, 28/5.
- 1829 Doc. Ist. Comer., 371: Însă eu i l-am lăsat [vinul] cu 8 lei adecă lei 8 vadra, cu bani peșini, care socotesc că plăcându-i va și da. Iară pentru hacău, adecă bute, să-l îndatorezi ca să mi-o aducă iară înapoi.
- 1850 ISER, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- <1870–1892> EMINESCU, Lirica pop., 311: Încă mai trebe șofran Și oțet de un an, Jumătate de acău, Faceți cum vă poruncesc eu.
- 1887 HEM, I, 135.
- 1887 POMPILIU, St. Lb., 238.
- 1892 MÂNDRESCU, El. Ung., 30.
- 1893 BIBICESCU, Poesii pop., 331: La nunta ta a fi Un acău de rachie De rachie marmazie.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1936 ȚIUCRA PRIBEAGUL, Pietre, 276: Tot ceea ce plăteau [cumanii], totuși erau „banii de tolbă” (tegezpénz) către tezaurul regelui, adică după fiecare tolbă de săgeți purtată de războinic se plăteau 94 denari. În afară de aceasta plăteau o taxă după fiecare „acău” de vin (cca. 50 litri), însă cheia mai amănunțită a acestui impozit nu ni este cunoscută.
- <1954–1959> Folc. Transilv., I, 70: Altu bea câte-un acău Nu se-mbatî așa de rău.
Încă 15 citate
✦
(Probabil prin confuzie) Oca.
- 1890 VAIDA, Mater. Dial., nr. 84, 333: Acău = oca.
2.
(Istoric) Impozit perceput în Evul Mediu, în Transilvania, asupra vinului și grânelor.
- 1962 Ist. României, II, 407: [În urma Răscoalei de la Bobâlna] dijma față de biserică este fixată la un florin pentru 20 de clăi de grâu; nona din grâne și din vin e desființată, ca și dijma din porci și din albine, luată de la locuitorii români și unguri mai ales din jurul cetăților; se desființează, de asemenea, și darea numită „acău”.
- 1988 D. Inst. Feud., 3: Din sec. 14, prestația a[căului] este înlocuită legal cu nona.
Încă un citat
– Pl.: acauă, acoaie, acaie (2000 TDRG3, I).
– Var.: hacắu s. n.
– Din magh. akó.
Referințe bibliografice:
1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 12; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1937 Enc. Agr., I; 1939 SCRIBAN, D.; 1967 TAMÁS, Etym. Wb.; 1974 GĂMULESCU, El. Scr.; 2000 MDA, I; 2013 BRÂNCUȘ, St. Ist. Lb., III, 131.
