Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABSTENȚIÚNE s. f.
1. JUR. Act prin care un moștenitor renunță la dreptul asupra unei moșteniri, la exercitarea unui drept civil (precum dreptul de vot) etc.
  • 1842 ASACHI, Lex., I.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1886 STEINBERG, D.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1921 D. Jur., 4: Abstențiune [=] renunțare la succesiune deschisă.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 401: După această doctrină dreptul real s-ar rezolva într-o infinitate de drepturi de creanță opozabile de titular tuturor netitularilor, în mod pasiv, adică fără a le cere nicio prestațiune pozitivă, ci numai o simplă abstențiune.

✧ P. ext.
  • 1997 STOICA, Rezoluțiunea, 64: Nu trebuie să se confunde abstențiunea, ca neexecutare a unei obligații contractuale pozitive, cu abstențiunea din domeniul răspunderii civile delictuale.
2. JUR. Înv., rar Act prin care un judecător își anulează sau recuză propria decizie.
3. Absență a implicării unei persoane, a unei instituții etc. într-o anumită acțiune; p. ext. abținere (de la exercitarea unui drept, a unei funcții); renunțare.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1878 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 617: În situațiunea actuală Francia nu poate să aibă altă politică decât politica de abstențiune și prin urmare nu poate să facă nimic pentru România!
  • 1883 EMINESCU, Pub., V, 282: Daca până în acel moment adeziunea României nu va fi sosit la Foreign-office, conferența se va reuni de drept și va sancționa rezoluțiunile sale precedente, cu toată abstențiunea guvernului român.
  • 1889 LAHOVARI, Discursuri, II, 207: Din toate mijloacele revoluționare abstențiunea și retragerea sunt cele mai pașnice.
  • 1889 România Lib. (C.), nr. 3 434, 1: Am profesat și am recomandat pururea cu cea mai mare căldură abstențiunea presii în afacerile în curs de judecată.
  • 1894 ap. C. BACALBAȘA, Buc., II, 160: Afară de corpul diplomatic și de lumea ofițerească, nu era nimeni, absolut nimeni [la balul dat de Curte]. Această abstențiune este foarte semnificativă.
  • 1906 IBRĂILEANU, Spirit. Crit., 71: În această abstențiune a lui C. Negruzzi față de marile frământări ... ni se lămurește nouă primul junimist român.
  • 1983 MOCA, Dr. Internațional, 58: Elementul subiectiv nu se poate prezuma; el trebuie să fie materializat prin acte ale statului cu caracter de acțiune sau abstențiuni relevante privind acceptarea unei conduite determinate, ca având caracter juridic.

4. Astăzi rar Abținere, abstinență (mai ales de la băuturi alcoolice).
  • 1871 LMD, I.
  • 1886 STEINBERG, D.
  • 1922 GORUN, Proză, 296: Mai este, bineînțeles, o soluție: abstențiunea [de la vin].
  • 1934 Rev. Șt. Medic., nr. 23, 535: Rezultatele anchetei sunt similare: nici abstențiunea de alcoolice, nici băuturile în exces n-au influență evidentă asupra producerei sau evoluțiunii maladiei.

5. JUR. Astăzi rar Act prin care un judecător renunță la a face parte din completul de judecată.
  • 1873 Dreptul, nr. 4, 4: Să tratăm acum despre recusațiunea și abstențiunea judecătorilor de instrucțiune.
  • 1913 DA, I1: Abstențiunea unui judecător: faptul de a nu lua parte la judecată, existând motive pentru care ar putea fi recuzat.
  • ▭ Această cerință impune instanței admiterea unei cereri în abstențiune, așa cum prevede dreptul național.

– Pronunțat: -ți-u-.

– Pl.: abstențiuni.

– Var.: înv. absténție (pronunțat: -ți-e 1842 ASACHI, Lex., I; 1848 NEGULICI, Vocab.; 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I; 1870 COSTINESCU, Vocab., I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2), abstinsiúne (pronunțat: -si-u- 1862 ANTONESCU, D.) s. f.

– Din fr. abstention, lat. abstentio, -onis.

Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2011 DELR, I, 7.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar