CHIM., FIZ. „Formă de cristal care se dezvoltă, în cursul răcirii unui amestec cristalin eterogen,
în detrimentul celeilalte forme, pe care o absoarbe” (LTR, I, 8).
- 1949 LTR, I, 8.
– Pl.: ?
– Din germ. Absorbens.
