ARHIT.
1.
Nișă semicirculară sau poligonală care închide nava centrală a unei bazilici romane
sau bizantine.
- 1862 ODOBESCU, Ant., II, 199: Laturile curmezișe sau transeptul nu mai sunt terminate în linie dreaptă, ci se rotunjesc formând deasupra o semiboltă și absida sau fundul.
- 1871 LMD, I.
- 1907 Luceafărul (R.), nr. 10, 204: Cele două abside casetate frumos cu o parte din zidurile lăturalnice de cărămidă se păstrează și acum; în ele erau puse, șezând pe tronuri, statuile colosale ale celor două zeițe.
- 1928 Arh. Olt., VII, nr. 35, 274: Planul bisericii avea forma unui dreptunghi, fără sânuri sau absidii laterale.
- 1936 BLAGA, T. Cult., 128: Bisericile rusești, de diverse tipuri, au o singură dimensiune sigură: orizontala; verticala lor are nesiguranța unui derivat: ea se clădește pe rând, prin abside, bolți și cupole, treptat tot mai înalte.
- 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 167: Pereții exteriori, proptiți de o parte și de alta a absidelor laterale, precum și pe colțurile exonartexului, cu contraforți puternici, după moda moldovenească, sunt în schimb decorați ca în Muntenia cu două registre de firide oarbe înconjurate cu ciubuce rotunjite de cărămidă și tencuială.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 56: Dizolvarea clasicismului… atinge, în Barocul imperial roman, cu individualismul său portretistic și cu mistificarea iluzionistică a spațiilor arhitecturate, în ampulări, în bășicări tensionale ale incintelor (abside) și culmile purtate de ele.
- 1957 LTR2, II, 380: Nava din mijloc, numită navă centrală ... era totdeauna prelungită, în partea opusă intrării, cu o încăpere de formă semicirculară, numită absidă, a cărei pardoseală era înălțată față de nivelul pardoselii navelor.
- 1958 BALȘ – NICOLESCU, Mănăst. Moldovița, 32: Biserica Moldoviței cuprinde un pridvor deschis, urmat pe rând de pronaos, cameră pentru morminte (gropniță), naos cu două abside laterale, altar.
- 1967 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Eur., I, 38: Spre exterior, clădirea era închisă prin pereți, având într-una din laturi intrarea principală, iar în capătul opus uneori o exedră sau o absidă (un spațiu semicircular), atașată dreptunghiului, rezervată pentru ședințele tribunalului.
Încă 9 citate
✧
P. ext.
- 1961 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 192: Ultimul etaj al culturii chalcolitice e reprezentat la Meser, unde locuitorii trăiau în case cu absidă și se serveau de securi de aramă pentru a tăia cisterne în stâncă (cel mai vechi exemplu de rezervoare tăiate în piatră pentru păstrarea apei).
✧
Fig.
- 1971 I. P. CULIANU, Arta Fugii, 118: Adrianus Fulvius își scoase masca de pe ochi, lăsând la iveală o față prelungă, plină de riduri verticale închipuind abside gotice subțiri și întunecate, cu ochii înfundați în gropile lor strălucitoare.
- 1983 I. ALEXANDRU, Imnele, 306: Fecioara-i prototipul sfinților La câte sunt în cosmos catedrale Capu-i altar picioarele pridvor Sânii materni abside laterale.
Încă un citat
2.
Încăpere semicirculară sau poligonală, destinată altarului în bisericile creștine.
- 1862 ODOBESCU, Ant., II, 199: În Biserica Domnească … absida, compusă tot din trei altare, se prelungește ceva mai mult la cel din mijloc; apoi iar, stâlpii rotunji ai chorei sunt înlocuiți prin pilaștri pătrați, și turla centrală, mai lată, se-nalță mai puțin, având împrejuru-i ferestre rotunjite sus.
- 1871 LMD, I.
- 1897 CARAGIALE, Proză, 1 113: În curtea cea mare, mai ales în partea dintre altarul cu absidele bisericii și clădirile noi, parcă lipsește aerul.
- 1912 Conv. Liter., nr. 1, 104: Cât de predominantă era influența bizantină-sârbească la Curtea Voevodului nostru reiese și din costumul său, după cum se vede și în alăturata copie după pictura din absida bisericii celei mari.
- 1928 Arh. Olt., VII, nr. 35, 274: Planul bisericii avea ... altarul format numai dintr-o absidă, lungă de 33/7 stânjeni și largă de 42/7 stânjeni.
- 1943 OPRESCU, Man. Ist. Artei, I, 56: Biserica Sf. Cyriae are două abside, una din ele la intrare. Așa cum apare în ilustrația noastră ea e văzută dindărătul absidiei, cu care se termină corul.
- 1957 GRIGORE IONESCU, Arhit. Pop., 117: De remarcat în amenajarea interiorului, modul ingenios și simplu în care meșterul constructor a înțeles să realizeze în încăperea poligonală cu trei laturi, a absidei, cele două anexe rituale ale altarului: proscomidia și diaconiconul.
- 1957 LTR2, I, 16: În arhitectura creștină occidentală, absida se mai numește: „sanctuar”, adică loc sfânt.
- 1985 D. Artă Pop., 335: De plan dreptunghiular cu absidă trapezoidală biserica are un turn de factură barocă.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 343: Nava centrală [a bisericii carolingiene] ... se termina la capătul dinspre răsărit cu absida și avea plafonul pe bârne de lemn.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 354: Altarul din aur era împodobit cu pietre prețioase și emailuri. În fundul absidei se afla tronul de argint al patriarhului.
Încă 10 citate
✧
Fig.
- <1941-1948> DOINAȘ, Alfabet, 204: În absida de sunet din mijlocul mesei Să s-audă cum picură plânsul zglobiu al Miresei!
– Pl.: abside.
– Var.: înv., rar absídie1 (pl: absidii), absíde (1871 LMD, I) s. f.
– Din fr. abside.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1935 D. Enc. Simb. Bibl.; 1949 LTR, I; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 86; 1975 DEX; 1978 MDE2; 1993 D. Enc., I; 1999 M. D. Term. Istor.; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
