1.
S. m. și f. Persoană care face parte din populația originară a unei regiuni sau a unei țări; băștinaș, autohton, indigen, înv., reg. moștean (3).
- <1658-1661> MILESCU, Cronog., 146r/25: Le-au pus nume și oamenilor râmleani, pre numele cetății, căce întâiu s-au fost dzicând latini și avorigheani.
- <1678-1689> DANOVICI, Cronog., I, 161: Iară Romilu au strânsu oameni den toate părțile și i-au pus în cetatia lui, în Râmu, și li-au pus nume și oamenilor, râmniani, pre numele cetății; căce întâiu s-au fostu dzâcând latini și ovorigheni.
- <1770-1780> GHERASIM PUTNEANUL, Gheogr. Noauă, 274r/17: Iar acum să cheamă Sițelia. Și să trage numele de la neamurile Siculii. Pe aceștia i-au izgonit avorighenii și, neavând unde mearge, au agiuns la Sițălia subt ocârmuirea unui voevod Sicul anume, de unde i s-au dat și numele.
- 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., I, 66r/25.
- 1837 SĂULESCU, Hronol., II, 256/25: Spaniolii ... începu a trata cu ... cruzime pe aborighinii Americii și mai ales pe mexicani și pe peruviani.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 42/27: Aborigini, lăcuitorii ce dintâi dintr-o țară, neaoși.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 142/43: Aborighini, ... se numesc acii ce lăcuiesc în o țară înaintea descălecărei altor nații, precum sânt românii în Transilvania.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1855 RUSSO, Scrieri, 87: Până în veacul al IV ... vorba în provinciile romane se împărțea în limba oficială a dregătorilor și a școalelor, adecă limba latină, și o limbă populară, alcătuită după fiecare provincie de limba romană a soldaților și a coloniștilor și de dialectele ori de ce baștină a aborigenilor.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 893: Episcop și baron deveniră împreună despoții aborigenilor din toată Europa.
- 1862 ANTONESCU, D.: Astăzi se zic aborigeni lăcuitorii vechi ai unei țere [= țări] în opp. cu coloniști și venetici.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I: Aborigeni... locuitorii cei dintâi ai unei țări, adică aceia care o ocupau la epoca descoperirii sale și a căror origine e necunoscută.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1868 BOLLIAC, Art. Liter., 84: Națiunea română va rămâne o națiune de aborigeni, învinsă de străinii călcători, și va pierde și datinele, și religia, și limba, și istoria.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I: Aborigeni ... primii locuitori ai unei țări, locuitori neaoși.
- 1871 LMD, I: Aborigini ... în special, cei mai vechi locuitori ai Latiului; și de aici, în genere, locuitori primitivi ai ver-cărei țări, în oposițiune cu veneticii sau coloniele venite mai târziu.
- 1872 BARONZI, Lb. Rom., 6: Elementul grec din limba latină derivă dară de la siculi, și elementul barbar, de la aborigeni, priviți ca adevărații strămoși ai latinilor.
- 1882 BREZOIANU, V. Inst., 196: Dar o națiune nu poate trăi ... numai pe o parte din teritoriul părinților săi, când ... un alt neam de o stirpe cu totul străină ei – parvenind a domina prin astuție, violență și tiranie – dispune de aceste bucăți din teritoriul Daciei traiane, în dauna și contra dorințelor adevăraților ei moșteni (aborigeni).
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1899 Adevărul (G.), nr. 3 709, 4: Acest om a mers până acolo cu cruzimea încât, pentru un lucru de nimic, a spânzurat pe câțiva aborigeni, confiscându-le turmele lor de vite.
- 1925 VIANU, Scriit. Rom., II, 249: Mișcat, fără îndoială, de acest cerc de idei, d-l Blaga visă o cultură tragică românească, alimentată din izvoare locale, din dionisianismul tracilor, vechii aborigeni ai locurilor noastre.
- 1926 PÂRVAN, Getica, 37: El însuși admite că geții pot fi socotiți ca aborigeni în nordul Dunării.
- 1926 IBRĂILEANU, St. Liter., 272: Iar acest vânător fantast, povestind despre gazda lui de pe Căliman, un aborigen romanizat în a doua generație, evoacă și un altfel de trecut impresionant.
- 1932 STERE, Revol., I3, 679: Moldovenii ... locuiesc în Basarabia, la hotarul României și Austriei, la granița occidentală a Rusiei – sublinie el pentru aborigenul de dincolo de Volga.
- 1934 NEGULESCU, Geneza, 328: După această legendă, troianii pribegi, cari își căutau în Italia o patrie nouă, ar fi găsit în Latium pe aborigeni.
- <1971-1972> BĂNCILĂ, Teor. Cun., 258: Când țăranii noștri, ca să oprească fulgerele și tunetele, scoteau un topor afară din casă, când aborigenii din Australia credeau că produc ploaie prin aruncarea spre cer a „principiului” ploii, era tot un astfel de simbol.
- 1973 ELIADE, Jurn., II, 143: Humboldt discuta legenda unei „fontaine de jouvence”, legendă pe care navigatorii spanioli ar fi auzit-o de la aborigenii din Cuba.
- 1975 BĂNCILĂ, Spațiul, 170: Am luat o barcă, condusă de un aborigen, respirând, parcă, mai mult apă decât aer, pe jumătate delfin, pe jumătate om, și am plecat în lumea tainelor, acompaniați de clipocitul aproape stins al vâslelor.
- 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 740: În ce privește sistemul vocalic, limba română prezintă vocalele velare ... „ă” și „î”, care se mai găsesc în limbi caucazice de nord-vest, de exemplu în limba carbardină, și în unele limbi ale aborigenilor americani.
- 1983 HOBANA, SF, I, 62: Trebuie oare să vezi cu ochii unui aborigen, trebuie neapărat să te schimbi ca să fii sensibil la frumusețea ne-umană?
- 2005 S. CIUBOTARU, Folc., 61: Elkin, eminent specialist în problemele civilizațiilor australiene, „nu considera preoții, magii, șamanii și lecuitorii ca pe niște psihotici sau degenerați, ci ca pe niște ... aborigeni cu un foarte înalt nivel intelectual.
Încă 33 citate
✧
P. ext.
- 1933 STERE, Revol., I4, 881: Ce este dar în drept să ceară de la el rigorismul vostru? Căsătoria cu vreo aborigenă de mahala?
2.
Adj. Care se referă la aborigeni (1), care aparține aborigenilor.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 891: Partea cucerătoare, partea armată, era doamnă în castelele sale; partea laboratoare și aborigenă, partea cucerită, era servă la câmpie.
- 1879 HASDEU, Cuvente den bătrâni, II, 454: Fenomenele cele caracteristice ale limbei albaneze trebui alăturate cu multă fineță cu fenomenele analoge, prin cari celelalte două limbi învecinate manifestă, la rândul lor, reacțiunea unui grai aborigen contra jugului invazorilor posteriori.
- 1890 Adevărul (G.), nr. 678, 1: Indienii, locuitorii aborigeni ai continentului nou, reduși acum la câteva triburi puțin numeroase, s-ar fi răsculat în contra acelora cari le-au răpit pământul strămoșesc.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1901 MACEDONSKI, Art. Liter., 114: Nici în Franța, nici în Spania, nici în Italia chiar, elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene.
- 1909 ZAMFIRESCU, Pub., II, 50: Pe când studiul locuințelor lacustre și al osemintelor de prin grote tind a proba că bazenul mediteran era ocupat de o rasă aborigenă, ... filologul italian Trompeta dovedește că nu numai toate rasele europene, dar toate rasele de pe pământ au și au avut un grai comun.
- ante 1911 N. DENSUSIANU, Dacia, 663: Această civilisațiune Bolliac o atribuia dacilor, pe cari i considera ca populațiunea aborigenă, seau de obârșie, a acestor țări.
- <1921-1922> PUȘCARIU, Cerc. St., 276: În Franța, galii romanizați aveau același sistem morfologic, iar în Spania, Reția și Dacia, sistemul morfologic al popoarelor aborigene nu-l cunoaștem.
- 1934 STERE, Revol., I5, 1138: Din momentul acela se stabiliră raporturile cele mai cordiale între Răutu și populația aborigenă.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 100: Locul geometric al acestor culturi naționale balcanice este persistența ... unei vechi și unitare ... culturi aborigene.
- 1965 Ist. Teatrului, I, 28: O analogie între ceremoniile dionisiace și riturile aborigene poate fi stabilită însă nu numai prin transmiterea și asimilarea unor influențe, puțin probabile, dar posibile totuși, ci mai ales prin existența unui fond arhaic comun.
- 1971 CIOCULESCU, Itinerar, II, 52: Unii dintre noi au început a se grozăvi cu singura ascendență geto-dacă, în care au văzut pe adevărații strămoși aborigeni, față de viiturile succesive.
- 1978 PALEOLOGU, Treptele, 196: Imemoriala pădure virgină aparținuse ca pădure sacră vânătorilor aborigeni.
- ante 1986 ELIADE, Mem., I, 221: Indirect, înțelegerea spiritualității indiene aborigene m-a ajutat mai târziu.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 516: Cât am frecat menta la Kourou, unde chipurile protejam rachetele spațiale franțuzești ce se lansau de-acolo, din Guyana franceză, dar mai mult îi vânam pe sălbaticii aborigeni.
Încă 15 citate
✦
P. ext. Care se referă la specii de plante sau de animale originare dintr-o anumită regiune
ori țară.
- 1871 LMD, I: Aborigin... se zice de oameni, animali și plante ce se cred originare din țeara unde se află.
- 2007 DEXI: Plantă aborigenă.
Încă un citat
– Pl.: aborigeni, -e.
– Var.: înv., rar aborígin, -ă (1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 4; 1896 GHEȚIE, D.), aborighín, -ă, avorigheán, -ă, avorighén, -ă, avorighín, -ă, ovorighén, -ă s. m. și f.
– Din fr. aborigène. – Aborigin < lat. aborigines. – Pentru variantele cu -v-, cf. ngr. αβορίγινες.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1936 D. Silv.; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 62; 2007 DEXI; 2008 NDU, 2011 DELR, I.
