Înv., rar Abonat (1).
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 126r/10–11.
- 1842 RUS, ap. B. Contemp., III, 388: Apoi, unii dintră abonători, în proclămățiile sale, au adus de îndemn și aceea, că cât de frumos ar fi să le rămâie numele tipărite în acea carte! „Vanitas vanitatum”.
Încă un citat
– Pl.: abonători, -oare.
– Abona + suf. -ător.
