ABÍT s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABÍT s. n.

Înv.

1. Veșmânt.
2. Constituție fizică; înfățișare, natură (4).
  • 1871 LMD, I, 10.
  • 1873 FĂTU, Încerc. Șt. Nat., 78: Aseminea arbustii si arbureii nu presentă neci o deosebire în respectul abitului lor de speciele cari cresc in regionile vestice.
Fig. Stare sufletească; aparență.
  • 1871 LMD, I, 10.

– Pl.: abite.

– Din lat. habitus. Cf. fr. habit.

Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar