Ban. Într-adevăr, cu adevărat.
- c. 1650 D. Val.-Lat.
- 1883 Columna, nr. 11-12, 421.
- 1887 ap. HEM, I, 91: Abeș se întrebuințează în vorbire ca adverb afirmativ. De ex.: Abeș că-i zic oamenii prost, că nu-i zic în zădar.
- 1893 DDRF, I.
- 1928 PHILIPPIDE, Orig. Rom., II, 695: Rom[ânescul] „abéș” în adevăr, cu adevărat ... originea [cuvântului] e obscură.
Încă 4 citate
– Scris și: înv. abesh (1883 Columna, nr. 11-12, 421).
– Var.: înv., rar abéz (1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2) adv.
– Et. nes. Probabil a3 + element de substrat (cf. alb. besë „credință”) (1887 HEM, I, 91; 1983 BRÂNCUȘ, Vocab. Autoh., 131) sau construit pe baza lui baș3 „chiar, tocmai” (< scr. baș, element turc) 2011 DELR.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ2; 1913 DA, I1; 2011 DELR, I.
