1.
S. m. și f. Înv. (Mai ales la pl.) Persoană care face parte dintr-o populație din zona Caucazului sau
care este originară de acolo.
- 1844 ap. B. Contemp., VI, 65: Semințiile ... cunoscute în Cercazia sunt: a) ceceini, ce sunt și mai viteji; b) lesghinei păgâni; c) abazinei; d) cercajii; e) cabardinii și e) truhmanii.
- 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 211: Următorii acestui principe [Sehlah el-Din] ... cumpărară douăsprezece mii de circazieni, mingrelieni și abasani, îi crescură, îi exersară în lucrurile militare.
- 2008 Magazin Istoric, 42, 10: Atunci a apărut teoria istoricului georgian Pavle Ingorokva, conform căreia abazinii nu ar fi fost strămoșii abhazilor, ci un grup etnic georgian, iar abhazii ar fi venit în regiune abia în perioada ocupației otomane.
Încă 2 citate
2.
Adj. Care aparține abazinilor (1), care se referă la abazini.
- ▭ Etnia abazină este prezentă în zona turcă a Mării Negre.
✦
(Substantivat, f.) Limbă din familia caucaziană înrudită cu abhaza; abază.
- 1981 Lb. Lumii, 15.
– Pl.: abazini, -e.
– Var.: înv., rar abasáni, abazínei s. m. pl.
– Din fr. abazines. – Abazinei < germ. Abasinen. – Abasani < fr. abazans.
