Care aparține unei abații, care ține de abație; mănăstiresc.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1935 Rev. Fundaț., nr. 12, 670: Tot atunci are loc, în biserica abațială Sf. Petru, prima audiție a Messei în do minor de Mozart.
- 1945 BRĂTIANU, Tradiția, 36: Concesiunea pe care trebuie totuși să o facem teoriei lui Bédier e că mânăstirile marilor drumuri de pelerinaj au pus stăpânire pe „chansons de geste” existente, le-au pecetluit cu pecetea lor abațială.
- <1963-1964> CĂLINESCU, Teatru, 357: În spatele acestuia [al lui Voltaire], Rațiunea și Nebunia, întâia în veșmânt auster abațial, a doua cu botfori, păr vâlvoi, făcând gesturi extravagante.
- 1967 VĂTĂȘIANU, Ist. Art. Eur., I, 297: Școala din Languedoc … evoluează reelaborând uneori o tematică mai fantastic, împrumutată din tradițiile păgâne germanice, cum se vede, de pildă, pe stâlpul despărțitor dintre cele două uși ale portalului principal al bisericii abațiale din Souillac.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 582: Influența truverilor (la fel ca cea a trubadurilor) a pătruns chiar și în școlile episcopale sau abațiale.
Încă 9 citate
– Scris și: abbațial (1859 BĂLĂȘESCU, D., I).
– Pl.: abațiali, -e.
– Var.: înv., rar abațiále (scris și: abbațiale 1871 LMD, I) adj.
– Din it. abbaziale, fr. abbatial.
Referințe bibliografice:
1908 ALEXI, D. Germ.-Rom.6; 1978 DN3; 2006 NDU; 2007 DEXI.
