Înv. (Persoană) care se stăpânește, care se înfrânează de la ceva; (persoană) care nu-și exprimă părerea sau votul; reținut (1).
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 672: Pentru mine, și zișii albi, și zișii roșii și moderații, și votatorii din sesia trecută, și abținuții, toți sunt români și la toți le-am voit binele, dacă doresc binele comun.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1878 MO, nr. 24, 536: Adunarea procede la vot, și resultatul scrutinului este cel următor: votanți 77, majoritate absolută 39, ... abținuți 3.
- 1884 KOGĂLNICEANU, Orat., III3, 32: [Domnul Hasdeu] ține să înlocuiască pe dezertori: ... Ei, onor. domnul Hasdeu ține să fie urmașul și locțiitorul celor abținuți?
- 1893 DDRF, I.
- 1896 XENOPOL, Ist. Rom., XIV, 10: În 21 Mai, ziua onomastică a doamnei, se face o mare serbare și se proclamă rezultatul votului plebiscitar, cu 683 928 de glasuri pentru și contra, iar 50 232 abținuți.
Încă 5 citate
– Pl.: abținuți, -te.
– V. abține.
