1.
Înv. Diminutiv al lui abaie.
- 1609 ap. D. BOGDAN, Gl.
- 1647 St. Doc., IV, 27: Ne făgăduim cum să trimitem un bun turcesc cal, care se cade în cinstea unui domn, cu toate podoabele Domneșt[i], cu scărele de argint și cu abăioară de săirmă.
- 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 263: Întru un loc bărbaț, într-alt loc muieri, într-altul aur șî argint, aiurea mărgăritariu șî pietri scumpe, haine luminate șî înfrumusețate, căruțe împodobite cu cai împărătești în frâne de aur, cu abăioare roșii șî călăreții de pre dânșii înarmați, oboară de boi, turme de oi.
- <1668-1670> Istorii, 210: Mulți belescu de tot pre oamini și întind pialea omului pre lemne și o facu abăioară.
- 1689 ap. HEM, I, 90: Foiță de zestre … carăta cu 6 telegari; 1 cal de ginere cu rafturi, cu șa cu florile de sărmă, cu abăioara iară cu flori de sărmă.
- 1704 ap. HEM, I, 89: 20 000 de abăioare de piei de peaște de mare, și acela nicĕ un her nu-l tae.
Încă 5 citate
2.
Înv., rar Mică mantie pentru femei.
- 1621 ap. HEM, I, 89: Și au fost într-ace răcliță … 1 dulamă de zarba pre trupu cuptoșită cu atlaz roșu, și iar o dulamă de zarba cuptoșită cu bogasiu, și o abăioară vechi și spartă.
- 1887 HEM, I, 89.
Încă un citat
– Pl.: abăioare.
– Var.: înv. abăiúră (1609 ap. D. BOGDAN, Gl.) s. f.
– Abai(e) + suf. -ioară.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1929 HODOȘ, M. D.; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I; 2011 DELR, I.
